1. [MDA2] șurlău1 sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) șor~ / Pl: ~lauă / E: mg (szekér) súrló] (Trs) Opritoare.
2. [DLRLC] ȘURLĂU, șurlaie, s. n. (Regional) Pîrău adînc îngust, care coboară de-a dreptul în jos printre stînci.
3. [DLRM] ȘURLĂU, șurlaie, s. n. (Reg.) Pîrău adînc și îngust care coboară printre stînci.
4. [MDA2] șorlău sn vz șurlău1
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL