1. [MDA2] sorliță sf [At: MARIAN, O. I. 178 / V: sur~, șor~, șur~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg dal усорлица] (Orn; reg) Zăgan (Gypaëtus barbatus aureus).
2. [Șăineanu, ed. VI] sorliță f. Tr. vulturul mieilor care răpește chiar și copii (Gypaetus barbatus). [Banat șurliță: origină necunoscută].
3. [Scriban] sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.
4. [MDA2] surliță2 sf vz sorliță
5. [MDA2] șorliță sf vz sorliță
6. [MDA2] șurliță1 sf vz sorliță
7. [Șăineanu, ed. VI] pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.
8. [Șăineanu, ed. VI] șurliță f. V. sorliță.
9. [Scriban] surlíță, V. sorliță.
10. [Scriban] șórliță, V. sorliță.
11. [DAR] sorliță, sorlițe, s.f. (reg.) specie de vultur; zăgan, vulturul mieilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL