1. [MDA2] șuleandră1 sf [At: LB / V: (reg) cil~ / Pl: ~re / E: pbl ctm șulfă1 + buleandră] (Dep) 1 (Reg) Zdreanță. 2-3 (Reg; fig) Șulfă1 (3, 6). 4 (Reg; fig) Femeie care poartă pe cineva cu vorba. 5 (Reg; îe) A umbla ~ra A avea o ținută neglijentă, dezordonată. 6 (Reg; șîe a umbla de-a cileandra) A umbla fără rost.
2. [DER] șuleandră (-endre), s. f. – Femeie stricată, prostituată. Creație expresivă, bazată pe un element inițial puțin clar (poate de la rădăcina expresivă șui) și suf. -andră, cf. buleandră, fleandră, hoandră etc. După Cihac, II, 396, din germ. schlendern „a interveni” prin intermediul ceh. slondra, soluție insuficientă. După Philippide, Principii, 151, der. din șuier „trișor” cu suf. -andră. Este var. lui ciuleandră, s. f. (dans popular în Munt.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL