1. [MDA2] șuierel sn [At: BIBICESCU, P. P. 59 / Pl: ? / E: șuier + -el] 1-2 (Pop; șhp) Șuierătură (8) (scurtă).
2. [DLRLC] ȘUIEREL, șuierele, s. n. (în poezia populară) Diminutiv al lui șuier. Auzi, maică, șuierel, Șuierel de voinicel. BIBICESCU, P. P. 59.
3. [DLRM] ȘUIEREL, șuierele, s. n. Diminutiv al lui șuier.
4. [DAR] șuierel s.n. (reg.) fluierătură scurtă; sunet, strident, ascuțit și scurt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL