1. [DEX '09] ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
2. [MDA2] șupuri3 vt [At: LEXIC REG. 38 / Pzi: ~resc / E: nct] (Olt; c. i. stofe) A mărunți cu foarfecele.
3. [MDA2] șupuri2 vri [At: VICIU, GL. / Pzi: ~rțesc / E: ns cf șupi1] (Reg) 1-2 A se năpusti.
4. [MDA2] șupuri1 [At: NECULCE, L. 194 / V: (îrg) șip~, (reg) su~, șubuli / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mol; Buc) A se furișa (4). 2 vt (Reg; îf șipuri) A fura (1).
5. [DLRLC] ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. ◊ Tranz. Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.
6. [Șăineanu, ed. VI] șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].
7. [MDA2] supuri v vz șupuri
8. [MDA2] șipuri v vz șupuri1
9. [MDA2] șubuli v vz șupuri1
10. [Scriban] șipurésc, V. șupuresc.
11. [Scriban] șubulésc (mă), V. șupuresc.
12. [Scriban] șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).
13. [DOOM 3] șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șupuresc, 3 sg. se șupurește, imperf. 1 sg. mă șupuream; conj. prez. 1 sg. să mă șupuresc, 3 să se șupurească; imper. 2 sg. afirm. șupurește-te; ger. șupurindu-mă
14. [DOOM 2] !șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupurește, imperf. 3 sg. se șupurea; conj. prez. 3 să se șupurească
15. [DER] șupuri (-resc, -it), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri < șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.
16. [DAR] șupuri3, șupuresc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunți cu foarfecele.
17. [DAR] șupuri2, șupuresc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL