1. [DEX '09] ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. (Rar) Ștanțare. – V. ștănțui.
2. [MDA2] ștănțuire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: ștănțui] 1-4 Ștanțare (1-4).
3. [DEX '98] ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare. – V. ștănțui.
4. [DLRLC] ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare.
5. [DEX '09] ȘTĂNȚUI, ștănțuiesc, vb. IV. (Rar) Tranz. A ștanța. – Ștanță + suf. -ui.
6. [MDA2] ștănțui vt [At: DLR / Pzi: ~esc / E: ștanță + -ui] 1-4 A ștanța (1-4).
7. [DEX '98] ȘTĂNȚUI, ștănțuiesc, vb. IV. Tranz. A ștanța. – Ștanță + suf. -ui.
8. [DLRLC] ȘTĂNȚUI, ștănțuiesc, vb. IV. Tranz. A ștanța.
9. [DOOM 3] ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri
10. [DOOM 2] ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri
11. [DOOM 3] ștănțui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștănțuiesc, 3 sg. ștănțuiește, imperf. 1 ștănțuiam; conj. prez. 1 sg. să ștănțuiesc, 3 să ștănțuiască
12. [DOOM 2] ștănțui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștănțuiesc, imperf. 3 sg. ștănțuia; conj. prez. 3 să ștănțuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL