1. [DEX '09] ȘTIULETE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. – Et. nec.
2. [MDA2] știulete [At: GOLESCU, î. 88 / V: (reg) stu~, stuleț, ~et, ștu~ sm, ~eț sm, a / Pl: ~eți sm / E: nct] 1 sm (Reg; îf stulete) Con2 (9) (de brad). 2 sm (Mol) Floarea papurei1 Si: (reg) știulic. 3 sm Fructul matur al porumbului, cu sau fără pănușile care-l învelesc Si: (reg) cucuruz (21), drugă (4), păpușoi, porumb, știuleag, tuleu. 4 sm (Reg; prc) Partea lemnoasă a știuletelui (3) Si: cocean (2), (reg) ciocan (27), ciocălău (1), știulean, știulei, știuleu, ștremeleag (6), ștulău. 5 sm (Reg) Rodul tânăr al porumbului (înainte de a se forma mătasea și boabele). 6 sm (Reg) Tulpină de porumb. 7 a (Reg; fig; d. oameni; îf știuleț) Gol1 (1). 8 a (Reg; fig; d. oameni; îaf) Sărac.
3. [DEX '98] ȘTIULETE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușile care îl învelesc. – Et. nec.
4. [DLRLC] ȘTIULETE, știuleți, s. m. Cocean de porumb, cu boabele bine dezvoltate, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. Seara a fost clacă la Duță Căciulămare, ca să curețe porumb de pe știuleți. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Nu mai avea nici un știulete în pătul: vînduse tot porumbul SANDU-ALDEA, D. N. 244.
5. [Șăineanu, ed. VI] știulete m. V. ștulete.
6. [Scriban] ștĭuléte, V. ștulete.
7. [MDA2] stulete sm vz știulete
8. [MDA2] stuleț sm vz știulete
9. [MDA2] știulet sm vz știulete
10. [MDA2] știuleț sm, a vz știulete
11. [MDA2] ștulete sm vz știulete
12. [Șăineanu, ed. VI] ștulete m. cocean de porumb cu boabe. [V. tulean].
13. [Scriban] ștuléte (Munt.), ștĭuléte (Mold.) m. și ștuléŭ (Trans.) n., pl. eĭe (var. din tuleŭ. Cp. și cu germ. stiel, id.). Fruct de popușoĭ (porumb), adică cĭocălăŭ cu grăunțele pe el și învălit în pănușĭ orĭ și curățat de pănușĭ: Pe la noĭ pe la Heleu E daru lu Dumnezeŭ: Patru boabe pe-un ștuleŭ (J. B. 391)! V. drugă.
14. [DOOM 3] știulete s. m., art. știuletele; pl. știuleți
15. [DOOM 2] știulete s. m., pl. știuleți
16. [IVO-III] știulete, -ți.
17. [DER] știulete (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26).
18. [Argou] știulete, știuleți s. m. (pop.) penis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL