1. [MDA2] ștrăpățuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: ștrăpățui] (Mun) 1 Muncă. 2 Osteneală. 3 Alergătură (6). 4 Hărțuială (3).
2. [MDA2] ștrăpățuit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ștrăpățui] (Mun; d. oameni) 1 Care este istovit Si: obosit, vlăguit. 2 Hărțuit2 (1).
3. [MDA2] străpățui v vz ștrăpățui
4. [MDA2] ștrăpățui vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ / Pzi: ~esc / E: ștrapaț + -ui] (Reg) 1 (C. i. oameni) A sâcâi. 2 (C. i. oameni) A hărțui2 (3). 3 (C. i. oameni) A pune pe drumuri. 4 (C. i. obiecte) A uza.
5. [Scriban] *ștrăpățuĭésc v. tr. (d. ștrapaț). Fam. Stric pin ștrapaț. – Și str-.
6. [DAR] ștrăpățuit, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit.
7. [DAR] ștrăpățui, ștrăpățuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL