1. [MDA2] ștrăifui [At: ALR 11/386 / V: (reg) streif~, ~ref~, ~rof~ / Pzi: ~esc / E: ger streifen „a vărga; a trage; a atinge”] 1 vt (Reg; c. i. drumuri forestiere; îf ștrefui) A acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2 vt (Buc; c. i. bușteni) A târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3 vr (Reg; d. cai) A se lovi cu un picior de altul, în mers. 4 vi (Reg; îf ștrofui) A bate din picioare.
2. [MDA2] streifui v vz ștrăifui
3. [MDA2] ștrefui2 v vz ștrăifui
4. [MDA2] ștrofui2 v vz ștrăifui
5. [DAR] ștrăifui, ștrăifuiesc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL