1. [MDA2] ștrengărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ștrengări] (Îvr) Ștrengărie1 (3).
2. [DEX '09] ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.
3. [MDA2] ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).
4. [MDA2] ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.
5. [DLRLC] ȘTRENGĂRI, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.
6. [Șăineanu, ed. VI] ștrengărì v. a fi ștrengar.
7. [Scriban] ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.
8. [DOOM 3] ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, 3 sg. ștrengărește, imperf. 1 ștrengăream; conj. prez. 1 sg. să ștrengăresc, 3 să ștrengărească
9. [DOOM 2] ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 să ștrengărească
10. [DAR] ștrengărire, ștrengăriri, s.f. 1. (înv.) vagabondare, hoinăreală, golăneală. 2. (pop.) comportament care denotă neastâmpăr, vioiciune și umor, pozne și ghidușii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL