1. [MDA2] ștremeleag [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ sn / Pl: ~ege, ~uri sn, ~egi sm / E: ns cf ștepeleag] 1 sn (Mun; Olt) Tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2 sn (Mun; d. oameni; îe) A fi (sau a rămâne) ~ A fi (sau a rămâne) dezbrăcat. 3 sn (Mun; d. oameni; îae) A fi (sau a rămâne) sărac. 4 sn (Mun) Băț (1). 5 sn (Olt; irn) Furcă (de tors). 6 sn (Olt) Știulete (4). 7 sn (Olt) Parte a calului pe care crește coada. 8 sm (Mun; irn) Om înalt și slab. 9 sn (Arg; fig) Penis.
2. [Scriban] ștremeleág m., pl. egĭ (cp. cu ung. termelek, producțiune, lucru crescut). Munt. vest. Strujan, covrag. Fig. Iron. Om prea înalt și slab. V. dîrjală și terteleag.
3. [MDA2] stremeleag sn vz ștremeleag
4. [DAR] ștremeleag, ștremelege și ștremeleaguri, s.n. și ștremelegi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL