1. [MDA2] ștreaf2 sn vz ștraf
2. [MDA2] ștreaf1 sn vz ștraf
3. [MDA2] ștreaf3 sn vz ștraif
4. [Scriban] ștreaf, V. ștraf.
5. [DEX '09] ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.
6. [DEX '09] ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. – Din germ. Streif.
7. [MDA2] straf sf vz ștraf1
8. [MDA2] strioaf[1] sn vz ștraf1
9. [MDA2] ștof sn vz ștraf1
10. [MDA2] ștraf3 sn vz ștraif
11. [MDA2] ștraf1 sn [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 236 / V: (înv) st~, streaf (îrg) ~reaf, ~rof (reg) strio~, ștof, ~ref / Pl: ~uri / E: ger Strafe, rs штраф] 1 (Îvp) Amendă. 2 (Îvp; îlv) A pune (la) ~ (pe cineva) A amenda1 (pe cineva). 3 (Mun; pex; îf ștreaf) Obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite, până când proprietarul lor plătește amenda. 4 (Îrg) Pedeapsă. 5 (Reg) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.
12. [MDA2] ștraf2 sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) ~reaf / Pl: ~uri / E: ger (din Austria) Straf (wagen)] 1 (Reg) Camion (cu cai). 2 (Mun; îe) A umbla ca un ~reaf A hoinări.
13. [MDA2] ștraft sn vz ștraif
14. [MDA2] ștraif1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (înv) straf (reg) streaf, ~af (Pl: ~e), ~aft, ~reaf (Pl: ~e), ștrof sn, ~ă, ~reafă sf / Pl: ~uri / E: ger Streif(e) (dal Straf, Straaf), mg stráf] 1 (Trs; Ban) Linie (de culoare). 2 (Reg) Vipușcă. 3 (Reg) Pată de altă culoare pe părul animalelor. 4 (Ban; îf ștraf) Bucată de piele cu care se înfășoară chișița calului pentru a o feri de loviri în timpul mersului. 5 (Tip) Fâșie de carton sau de material textil folosită în legătorie. 6 (Fit) Sistem de colecționare în care poziția mărcilor este în linie dreaptă.
15. [MDA2] ștraif2 sn [At: LEXIC REG. 110/ Pl: ? / E: ns cf ștrăifui] (Buc) Operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.
16. [MDA2] ștraifă sf vz ștraif
17. [MDA2] ștreafă sf vz ștraif
18. [MDA2] ștref sn vz ștraf
19. [MDA2] ștrof3 sn vz ștraif
20. [MDA2] ștrof2 sn vz ștraf
21. [DLRLC] ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.
22. [DLRLC] ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Dungă, linie; fîșie, bandă. Trebuia doar să potrivești pe suprafața netedă a mașinii un semn, în așa fel încît... să nu rămînă din coală ștraifuri fără folos. PAS, Z. I 275.
23. [DN] ȘTRAIF s.n. Dungă, bandă, linie, fîșie. ♦ (Filat.) Sistem de colecționare în care dispoziția mărcilor este în linie dreaptă. [Pron. ștraif, pl. -furi. / < germ. Streif].
24. [MDN '00] ȘTRAIF s. n. dungă, bandă, linie, fâșie. ◊ ansamblu de mărci poștale, detașate dintr-o coală, dispuse în linie dreaptă. (< germ. Streif)
25. [Șăineanu, ed. VI] ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).
26. [Scriban] ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).
27. [DOOM 3] ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri
28. [DOOM 2] ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri
29. [DER] ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).
30. [DAR] ștraf2, ștrafuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.
31. [DAR] ștraf1, ștrafuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.
32. [DAR] ștraif s.n. (reg.) operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.
33. [DRAM 2021] ștraf, ștrafuri, s.n. (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc, de regulă, tractată de cai; a înlocuit, în a doua jumătate a sec. al XX-lea, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli: „Dacă-n ștraf tu m-ai lua / Doamne, rău nu ți-ar părea” (Bilțiu, David, 2007: 260). – Din germ. Straf(wagen) (MDA).
34. [DRAM 2021] ștráif, ștraifuri, s.n. (reg.) 1. Linie, dungă colorată. 2. Pată de culoare pe părul animalelor. – Din germ. Streif „dungă, fâșie” (DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).
36. [DRAM 2015] ștraif, ștraifuri, s.n. – (reg.) 1. Linie, dungă colorată. 2. Pată cu culoare pe părul animalelor. – Din germ. Streif „dungă, fâșie” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL