1. [MDA2] știubăroc sn [At: CHEST. II, 451/4 / Pl: ? / E: ns cf știubei1] (Reg) 1-2 Știubei1 (6-7).
2. [DAR] știubăroc s.n. (reg.) 1. trunchi de copac scorburos sau scobit care, îngropat în pământ, servește ca ghizd la fântână. 2. fântână cu izvor la mică adâncime și cu ghizdul din copac scorburos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL