1. [MDA2] ștercui v vz ștircui
2. [MDA2] ștircui vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 188) / V: (reg) șter~ / Pzi: ștircui / E: ștircă + -ui] 1 (Reg; c. i. struguri; îf ștercui) A zdrobi cu știrea (2). 2 (Olt; Ban; c. i. zarzavat) A mărunți cu știrea (3).
3. [DAR] ștircui, ștircui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL