1. [MDA2] știobărău s [At: AII, 6 / Pl: ? / E: ns cf știubăroc, știuburoi] (Reg) Știubei1 (6).
2. [DAR] știobărău s.n. (reg.) trunchi de copac scorburos sau scobit care, îngropat în pământ, servește ca ghizd la o fântână puțin adâncă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL