1. [MDA2] știobâlcăit sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: (reg) șto~ / Pl: ~uri / E: știobâlcăi] (Reg) 1 Zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas Si: (reg) știobâlcăială (1), știobâlcăire (1). 2 Scufundare cu zgomot în apă Si: (reg) știobâlcăială (2), știobâlcăire (2). 3 Bălăcire (la scăldat) Si: (reg) știobâlcăială (3), știobâlcăire (3).
2. [DEX '09] ȘTIOBÂLCĂI, știobălcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.
3. [MDA2] știobâlcăi vtr [At: CADE / V: (îrg) cio~, ~câi, șto~ / Pzi: ~esc, ~bâlcăi / E: știobâlc + -ăi] (Reg) 1-2 A (se) scufunda cu zgomot în apă Si: (reg) a (se) știuldica (1-2). 3-4 A agita apa (sau a se agita în apă), facând-o să plescăiască Si: (pop) a (se) bălăci (1-2).
4. [MDA2] știobâlcâi v vz știobâlcăi
5. [MDA2] ștobâlcăi v vz știobâlcăi
6. [MDA2] ștobâlcăit sn vz știobâlcăit
7. [DEX '98] ȘTIOBÂLCĂI, știobâlcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.
8. [DLRLC] ȘTIOBÎLCÎI, știobîlcîiesc, vb. IV. Tranz. A cufunda (pe cineva) cu zgomot în apă. O spală bine ca să se facă albă, știobîlcîind-o de cîteva ori prin apă. ȘEZ. III 187. ♦ Intranz. și refl. A cădea cu zgomot în apă.
9. [DOOM 3] știobâlcăi (a ~) (reg.) (desp. știo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiesc, 3 sg. știobâlcăiește, imperf. 1 știobâlcăiam; conj. prez. 1 sg. să știobâlcăiesc, 3 să știobâlcăiască
10. [DOOM 2] știobâlcăi (a ~) (reg.) (știo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiesc, imperf. 3 sg. știobâlcăia; conj. prez. 3 să știobâlcăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL