1. [MDA2] știmocit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: știmoci] (Mun) 1 (D. lână, cânepă etc.) Scărmănat. 2 (Fig; d. oameni) Păruit. 3 (Fig; d. oameni) Bătut2 (14).
2. [MDA2] știmoci vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~cesc / E: știm] (Mun) 1 (C. i. lână, in, cânepă etc.) A scărmăna. 2 (Fig; c. i. oameni) A părui1. 3 (Fig; c. i. oameni) A bate (92).
3. [DAR] știmocit, știmocită, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut.
4. [DAR] știmoci, știmocesc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL