1. [DEX '09] ȘTERSĂTURĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc într-un text scris din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat; ștersură. – Șters1 + suf. -ătură.
2. [MDA2] ștersătură sf [At: GHICA, S. 666 / Pl: ~ri / E: șters1 + -ătură] 1 Ștergere (2). 2 (Ccr) Loc într-un text din care a fost șters2 (2) un cuvânt, un fragment etc. Si: (înv) ștersură 3 (Ccr) Cuvânt, fragment etc. suprimat dintr-un text Si: (înv) ștersură (3).
3. [DEX '98] ȘTERSĂTURĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc într-un text scris din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat; ștersură. – Șters1 + suf. -ătură.
4. [DLRLC] ȘTERSĂTURĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc (într-un text scris) din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat. În locul cărții ce trebuia să fie scrisă... n-avem decît notițe risipite... cu ștersături numeroase. IORGA, L. I 504. Ce de ștersături! Ce rînduri încîlcite, indescifrabile..! VLAHUȚĂ, la TDRG. Avea un vraf de hîrtiipe masă, pline de ștersături. Ghica, la CADE.
5. [Șăineanu, ed. VI] ștersătură f. ceva șters.
6. [Scriban] ștersătúră f., pl. i. Lucru (cuvînt scris) șters: o scrisoare plină de ștersăturĭ.
7. [DOOM 3] ștersătură s. f., g.-d. art. ștersăturii; pl. ștersături
8. [DOOM 2] ștersătură s. f., g.-d. art. ștersăturii; pl. ștersături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL