Definiție și ce înseamnă șteobîlc

[Scriban] șteobîlc (eo dift.) interj. (imit. ca și bîldîbîc și rudă cu rus. búlĭkatĭ, a gîlgîi). Est. Arată zgomotu unuĭa care sare de odată și se cufundă: broscoĭu șteobîlc în șteoaluă. – În Olt cĭobîlc. V. șovîlc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DAR] ștelmaș, ștelmașuri, s.n. (reg.) 1. colțar cu limbă. 2. (în forma: ștelmos) zgârieci (instrument […]
1. [MDA2] ștelung sn [At: ARH. OLT. III, 392 / V: (reg) ștăl~, ~nc (A […]
1. [MDA2] ștemaizăn sn [At: GLOSAR REG. / Pl: ~e / E: ger Stemmeisen] (Reg) […]
1. [DEX '09] ȘTEMPAR, ștempari, s. m. (Reg.) Muncitor care lucrează la șteamp. – Șteamp […]
1. [DEX '09] ȘTEMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care […]
1. [DEX '09] ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. […]
1. [DEX '09] ȘTEMPLUIRE, ștempluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ștemplui și […]
1. [DEX '09] ȘTEMPLUIT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro