1. [DEX '09] ȘTEMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel.
2. [MDA2] ștempel sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) st~, (reg) stemplu, stim~, stimpil, ~eampăr, ~er sn, ștamplă (Pl: ștemple) șteamplă (Pl: ștemple) sf (înv) ~plu (Pl: ~li) sm / Pl: ~e, (reg) ștemple / E: ger Stempel] 1-2 (Reg) Ștampilă1 (1-2). 3 (Reg) Timbru. 4 (Reg) Copac marcat, care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5 (Înv; îf stempel) Poanson. 6 (Tip) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă Si: patriță. 7 (Reg; în exploatarea lemnului) Fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul în porțiunile de teren accidentat. 8 (Trs) Poartă a stăvilarului.
3. [DLRLC] ȘTEMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vîrf de oțel gravat, cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Regional) Pecete, ștampilă. – Variantă: ștemplu s. n.
4. [MDA2] ștamplă sf vz ștempel
5. [MDA2] șteampăr sn vz ștempel
6. [MDA2] șteamplă sf vz ștempel
7. [MDA2] ștemper sn vz ștempel
8. [MDA2] ștemplu sm vz ștempel
9. [DLRLC] ȘTEMPLU s. n. v. ștempel.
10. [DOOM 3] ștempel (înv., reg.) s. n., pl. ștempele
11. [DOOM 2] ștempel (înv., reg.) s. n., pl. ștempele
12. [DAR] ștempel, ștempele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului.
13. [DRAM 2021] ștémpel, ștempele, (ștemper, stempăl), s.n. (reg.) 1. Ștampilă, 2. Timbru, marcă poștală. ■ Exclusiv în regiunea intracarpatică. – Din germ. Stempel „ștampilă, pecete” (DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] ștempel, ștempeli, s.n. – (reg.) 1. Ștampilă, 2. Timbru, marcă poștală. – Din germ. Stempel „ștampilă, pecete” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL