1. [MDA2] șpronța [At: ARVINTE TERM. 35 / V: (reg) sp~, str~, ștr~ / Pzi: ~țez / E: șpronț] (Buc; Mar) 1 vt (C. i. bușteni) A rotunji cu toporul la capete Si: (reg) a șpențăla, a șpraițui (5), a șprănțuri, a șpronțui. 2 vrr (D. bușteni; îf ștronța) A se ciocni unul de altul.
2. [MDA2] spronța sm vz șpronța
3. [MDA2] stronța v vz șpronța
4. [MDA2] ștronța2 v vz șpronța
5. [DAR] șpronța, șpronțez, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.
6. [DRAM 2021] șpronțá, șpronțez, v.t. (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete. (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (MDA).
7. [DRAM 2015] șpronța, șpronțez, vb. tranz. – (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (cf. spirholț < germ. Spierholz) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL