1. [MDA2] șpicului vt [At: ALR II, 3725/362 / Pzi: șpicului / E: ns cf șpicula] (Reg) A trăda.
2. [MDA2] șpic s [At: ANON. CAR. / V: (înv) sp~ / Pl: ? / E: ger Spik] (Bot; Ban; Trs; gmî) Levănțică (Lavandula vera).
3. [DAR] șpicului, șpiculuiesc, vb. IV (reg.; despre bucăți de carne) a împăna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL