1. [DEX '09] ȘPERȚAR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
2. [MDA2] șperțar, ~ă smf [At: IORDAN, STIL. 373 / Pl: ~i, ~e / E: șperț + -ar] (Fam) Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț (1) Vz (fam) șpagagiu.
3. [DLRLC] ȘPERȚAR, șperțari, s. m. Persoană care primește în mod obișnuit șperț, pentru a face servicii ilegale.
4. [Scriban] șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.
5. [DOOM 3] șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari
6. [DOOM 2] șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL