1. [DEX '09] ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, a comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] șoșoi1 sm [At: BACALBAȘA, M. T. 168 / V: (reg) suș~, șuș~, șușui / Pl: ~ / E: rrm šošoi] (Arg) 1 Iepure. 2 Pui de iepure. 3 Copil în fașă. 4 (Irn) Rrom.
3. [MDA2] șoșoi2 [At: MARIAN, NA. 70 / V: (reg) ~șăi / Pzi: șoșoi, ~esc; 3 șoșoie / E: fo cf șoșot, șoșet] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt (Rar) A șopti (3).
4. [DEX '98] ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.
5. [DLRLC] ȘOȘOI2, șoșoi, s. m. (Regional) Iepure.
6. [DLRLC] ȘOȘOI1 vb. IV v. șușui.
7. [DEX '09] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.
8. [MDA2] sușoi sn vz șoșoi1
9. [MDA2] șoșăi v vz șoșoi2
10. [MDA2] șușăi v vz șușui2
11. [MDA2] șușoi2 sm vz șoșoi1
12. [MDA2] șușui1 sm vz șoșoi1
13. [MDA2] șușui2 [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).
14. [DLRLC] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoi vb. IV.
15. [Șăineanu, ed. VI] șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].
16. [Scriban] șúșuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.
17. [DOOM 3] șoșoi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șoșoi, 3 șoșoie, imperf. 1 șoșoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șoșoi, 3 să șoșoie
18. [DOOM 3] +șoșoi2 (arg.) s. m., pl. șoșoi, art. șoșoii
19. [DOOM 2] șoșoi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 șoșoie, imperf. 3 sg. șoșoia; conj. prez. 3 să șoșoie
20. [DOOM 3] șușui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șușui, 3 șușuie, imperf. 1 șușuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șușui, 3 să șușuie
21. [DOOM 2] șușui (a ~) vb., ind. prez. 3 șușuie, imperf. 3 sg. șușuia; conj. prez. 3 să șușuie
22. [Onomastic] ȘOȘOI subst. (iepure tînăr). 1. – c. (T- Jiu). 2. Cu schimb, părții finale, Șoșia Ap., mold. (Sd VI 82).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL