Definiție și ce înseamnă șovăitor

1. [DEX '09] ȘOVĂITOR, -OARE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.

2. [MDA2] șovăitor, ~oare a [At: COSTINESCU / P: ~vă-i~ / Pl: ~oare / E: șovăi1 + -tor] 1 (D. mers, mișcări, atitudini, vorbire etc.) Lipsit de fermitate Si: împleticit, nesigur, șovăielnic (1), (rar) șovăind (1), șovăit (1). 2 (Fig) Fluctuant (2). 3 Lipsit de convingere Si: ezitant, nehotărât, nestatornic, schimbător, șovăielnic (4), (rar) șovăind (2), șovăit (6).

3. [DEX '98] ȘOVĂITOR, -OARE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.

4. [DLRLC] ȘOVĂITOR, -OARE, șovăitori, -oare, adj. 1. Cu mișcări nesigure, tremurător; șovăielnic. Coborî cu pași șovăitori... scara. DUMITRIU, N. 74. Venea din Jidovița, singur, gînditor, în mers șovăitor. REBREANU, I. 106. Se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurînde și cu pași șovăitori. EMINESCU, N. 62. ◊ (Adverbial) Arătîndu-i ziarul cu degetul, îl întrebă, șovăitor și, în același timp, cu o dorință hotărită: E al dumitale ziarul? DUMITRIU, N. 8. (Fig.) O boare umedă... pipăia șovăitor frunzele sălciilor. BART, S. M. 80. ♦ (Rar) Șubred. De la mamă... i-a rămas sănătatea șovăitoare și melancolia. SADOVEANU, E. 214. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere sau de principialitate; nehotărît; nestatornic. Pe Calea Griviței... vînzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori, să-i facă negreșit clienți. REBREANU, R. I 17. Fig. Avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare. REBREANU, R. I 245.

5. [Șăineanu, ed. VI] șovăitor a. care șovăește.

6. [Scriban] șovăitor, -oáre adj. Care șovăĭește, șovăĭelnic: om, mers, răspuns șovăitor.

7. [DOOM 3] șovăitor (desp. -vă-i-) adj. m., pl. șovăitori; f. sg. și pl. șovăitoare

8. [DOOM 2] șovăitor (-vă-i-) adj. m., pl. șovăitori; f. sg. și pl. șovăitoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro