1. [DEX '09] ȘOVÂLCĂI, șovâlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.
2. [MDA2] șovâlcăi vi [At: CREANGĂ, P. 94 / V: (reg) ~câi / Pzi: ~vâlcăi, ~esc / E: șovâlc + -ăi] 1 (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1). 2 (Olt; d. obiecte) A se clătina. 3 (Reg; îf șovâlcâi) A se legăna în vânt Si: a fâlfâi (2).
3. [MDA2] șovâlcâi v vz șovâlcăi
4. [DLRLC] ȘOVÎLCÎI, șovîlcîi, vb. IV. Intranz. A șchiopăta, a șontîcăi. A dat-o pe sama ciocîrlanului, care îndată a și pornit șovîlcîind. CREANGĂ, P. 94.
5. [Șăineanu, ed. VI] șovălcăí v. Mold. a merge din greu, a șchiopăta (CR.).
6. [Scriban] șovîlcăĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. șovîlc. V. șolcăĭ, șovăĭesc). Nord. Șontîcăĭ, fac șovîlc-șovîlc în mers.
7. [DOOM 3] șovâlcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șovâlcăi, 3 șovâlcăie, imperf. 1 șovâlcăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șovâlcăi, 3 să șovâlcăie
8. [DOOM 2] șovâlcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 șovâlcăie, imperf. 3 sg. șovâlcăia; conj. prez. 3 să șovâlcăie
9. [DAR] șovâlcăi, șovâlcăi, vb. IV (reg. și fam.) 1. a șchiopăta, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clătina; a sta să se răstoarne. 3. (în forma: șovâlcâi) a se legăna în vânt; a fâlfâi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL