1. [DEX '09] ȘOSELUȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță.
2. [MDA2] șoseluță sf [At: CONV. LIT. XI, 99 / V: (reg) șușăl~ / Pl: ~țe / E: șosea + -eluță] 1-8 (Șhp) Șosea (1, 3-5) (îngustă). 9 (Reg; îf șușăluță) Drum îngust printre ogoare.
3. [DLRLC] ȘOSELUȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. Ușa corpului de gardă se dă în laturi și un val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, O. VI 283. Lăsară șoseluța de centură și o luară pe drumul ce tăia țarina. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
4. [MDA2] șușăluță2 sf vz șoseluță
5. [DOOM 3] șoseluță s. f., g.-d. art. șoseluței; pl. șoseluțe
6. [DOOM 2] șoseluță s. f., g.-d. art. șoseluței; pl. șoseluțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL