1. [DEX '09] ȘORICIOAICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șobolanilor; șorecie, șoricească. – Șoarece + suf. -oaică.
2. [MDA2] șoricioaică sf [At: POLIZU / V: (reg) ~reci~, ~reco~ / Pl: ~ice / E: șoarece + -oaică] 1-6 (Zlg) Femela șoarecelui (1-6) Si: (îvr) șoriceasă (1-6), (reg) șorecoaie (1-6). 7-11 (Zlg; rar; îf șorecoaică) Femela șobolanului (1-5). 12 (Pop) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită împotriva șoarecilor (1- 6) Si: (înv) șoricească (13), (pop) șoriceasă (7), (reg) șorecie (1), șoricică. 13 (Reg; îf șorecoaică) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] ȘORICIOAICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șoarecilor; șorecie, șoriceasă. – Șoarece + suf. -oaică.
4. [DLRLC] ȘORICIOAICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Popular) Substanță otrăvitoare (reprezentînd un compus al arsenicului) întrebuințată mai ales contra șoarecilor. I-au dat să bea țuică în care topiseră șoricioaică. STANCU, D. 89. Ce să faci cu șoricioaica?... îmi trebuie pentru leac. PAMFILE, M. R. I 352.
5. [Șăineanu, ed. VI] șoricioaică f. piatra șoarecelui sau acid arsenios, servă la stărpirea șoarecilor.
6. [Scriban] șoricĭoaĭcă (oaĭ o silabă) f. (d. șoarice). Un fel de otravă p. șoaricĭ și guzganĭ. (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios saŭ o anidridă arsenioasă [As2 O3] supt forma unuĭ praf alb). – Și -ceasă.
7. [MDA2] șorecioaică sf vz șoricioaică
8. [MDA2] șorecoaică sf vz șoricioaică
9. [DOOM 3] șoricioaică2 (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricioaicei
10. [DOOM 3] șoricioaică1 (femela șoarecelui) s. f., g.-d. art. șoricioaicei; pl. șoricioaice
11. [DOOM 2] șoricioaică2 (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricioaicei
12. [DOOM 2] șoricioaică1 (femela șoarecelui) s. f., g.-d. art. șoricioaicei; pl. șoricioaice
13. [Argou] șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL