1. [MDA2] șorecăi vi [At: CANTEMIR, IST. 194 / Pzi: 3 ~ește / E: șoarec] (Îvr; d. unele animale) A șoricări.
2. [DAR] șorecăi, pers. 3 sg. șorecăiește, vb. IV (înv.; despre unele animale) a vâna șoareci; a șorocări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL