1. [DEX '09] ȘOPTEALĂ, șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. – Șopti + suf. -eală.
2. [MDA2] șopteală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli, (pop; rar) ~ele / E: șopti + -eală] 1 (Rar) Șoptire (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ele, cu momele Cu făgăduieli mincinoase. 3 (Pfm; îal) Cu înșelătorii.
3. [DLRLC] ȘOPTEALĂ, șopteli și (în expr.) șoptele, s. f. Faptul de a șopti; șoptire, schimb de vorbe în șoaptă; zvon de șoapte (răuvoitoare). V. șușoteală. Știrea producînd în toată adunarea o șopteală, o murmurate semnificativă de mirare. CARAGIALE, la CADE. ◊ Expr. Cu șoptele, cu momele = cu vorbe ademenitoare, lingușitoare. Se luă după dînsul cu șoptele, cu momele, viclenindu-l, ca să-i afle puterea. ISPIRESCU, la TDRG.
4. [Șăineanu, ed. VI] șopteală f. fapta de a șopti: cu șoptele și momele ISP.
5. [DOOM 3] șopteală s. f., g.-d. art. șoptelii; pl. șopteli
6. [DOOM 2] șopteală s. f., g.-d. art. șoptelii; pl. șopteli
7. [Argou] șopteală, șopteli s. f. (intl.) denunț, trădare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL