1. [MDA2] șonțișor sm [At: ALECSANDRI, T. 47 / Pl: ~i / E: șonț1 + -ișor] (Îrg; prt) 1-2 (Șhp) Șonț1 (1) (tânăr).
2. [DLRLC] ȘONȚIȘOR, șonțișori, s. m. Diminutiv al lui șonț1. Îmi aduc aminte, cînd cu nemții... am plecat odată c-un biet căprar, iarna. Șonțișorul era numai în mundirașu lui cel alb și tremura, ALECSANDRI, T. 47.
3. [DLRM] ȘONȚIȘOR, șonțișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui șonț.
4. [Șăineanu, ed. VI] șonțișor m. șonț: șonțișoru era numai în mundiraș AL.
5. [Scriban] Șonțișór, -oáră s. (dim. d. Șonț). Est. Iron. Nemțișor, un bĭet Neamț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL