1. [MDA2] șonti v vz șonți1
2. [MDA2] șonți1 [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 366 / V: (reg) ~nti / Pzi: ~țesc / E: șont2] 1 vi (Mun; d. ființe; îf șonti) A șchiopăta (1). 2-3 vtr (Reg) A (se) șchiopa (1-2). 4-5 vtr (Reg) A (se) schilodi. 6-7 vtr (Mol; Buc) A (se) poci.
3. [MDA2] șonți2 vr [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: șonț1] (Îrg; rar) A se îmbrăca nemțește.
4. [DLRLC] ȘONȚI1, șonțesc, vb. IV. Tranz. A schilodi; a sluți, a poci.
5. [DLRLC] ȘONȚI2, șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de tîrgoveț, a se îmbrăca nemțește. Pentru că munteanul făcea nazuri, rievrînd fără noimă să se șonțească, au trebuit să întîmpene greutate pînă să-l facă a înțelege că hainele sale boierești sînt mai de valoră. ȘEZ. XII 176.
6. [DLRM] ȘONȚI1, șonțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; a (se) sluți, a (se) poci. – Din șont.
7. [DLRM] ȘONȚI2, șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de tîrgoveț, a se îmbrăca nemțește. – Din șonț.
8. [Scriban] șonțésc v. tr. (d. șonț. V. șolcăĭ). Est. Iron. Îmbrac așezînd prost o haĭnă: cine te-a șonțit așa? Fig. Deformez, pocesc, urîțesc, denaturez: v’ațĭ șonțit mintea!
9. [DAR] șonți2, șonțesc, vb. IV refl. (reg.) a purta haine de târgoveț, a se îmbrăca nemțește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL