1. [DEX '09] ȘONTÂCĂIRE, șontâcăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi.
2. [MDA2] șontâcăire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șontâcăi] (Reg) Șchiopătare.
3. [DEX '98] ȘONTÂCĂIRE, șontâcăiri, s. f. Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi.
4. [DEX '09] ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.
5. [MDA2] șoncătăi v vz șontâcăi
6. [MDA2] șontăcăi v vz șontâcăi
7. [MDA2] șontâcăi vi [At: DELAVRANCEA, T. 28 / V: (reg) -ncătăi, ~tăc~, ~tic~, ~toc~ / Pzi: ~tâcăi, ~esc / E: șontâc + -ăi] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).
8. [MDA2] șonticăi v vz șontăcăi
9. [MDA2] șontocăi v vz șontâcăi
10. [DEX '98] ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.
11. [DLRLC] ȘONTÎCĂI, șontîcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătînd. (Atestat în forma șontocăi) Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. – Variantă: șontocăi vb. IV.
12. [DLRLC] ȘONTOCĂI vb. IV v. șontîcăi.
13. [Șăineanu, ed. VI] șontăcăì v. a umbla șchiopătând.
14. [Scriban] șontîcăĭ și șoltîcăĭ saŭ -ĭésc, a -í v. intr. (ung. santikálni, a șchĭopăta puțin, sántálni, a șchĭopăta; sîrb. šantati, a șchĭopăta). Sud. Fam. Șchĭopătez. V. alignesc.
15. [DOOM 3] șontâcăire (rar) s. f., g.-d. art. șontâcăirii; pl. șontâcăiri
16. [DOOM 2] șontâcăire (rar) s. f., g.-d. art. șontâcăirii; pl. șontâcăiri
17. [DOOM 3] șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șontâcăi, 3 șontâcăie, imperf. 1 șontâcăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șontâcăi, 3 să șontâcăie
18. [DOOM 2] !șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 șontâcăie, imperf. 3 sg. șontâcăia; conj. prez. 3 să șontâcăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL