1. [DEX '09] ȘONTÂC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.
2. [MDA2] șontâc i [At: POLIZU / V: (reg) ~tic, ~trâc, șort~, șotâng / E: șont2 + -ăc cf mg sántika] (Reg; rep) Cuvânt care sugerează mersul greoi, șchiopătat2 (3) al cuiva Si: (reg) șchiopârc, șoltâc, șonc1, șovâlc, știopâlc.
3. [Șăineanu, ed. VI] șontâc! int. ce imită mersul șchiopului: șontâc-șontâc venia și el POP. [V. șonț].
4. [MDA2] șontic i vz șontâc
5. [MDA2] șontrâc i vz șontâc
6. [MDA2] șortâc i vz șontâc
7. [MDA2] șotâng1 i vz șontâc
8. [CADE] ❍ HONTÎC! interj. = ȘONTÎC! pleacă și mutul, ~ ! ~ ! înaintea cumnaților (R.-COD.) [hont + șontîc].
9. [DLRLC] ȘONTÎC adv. (În legătură cu verbe de mișcare, mai ales repetat) Cuvînt care redă mersul șchiopătat, șovăitor, greoi al unei ființe. Și-a luat ziua bună și-a pornit îndată, șontîc-șontîc. GALAN, Z. R. 371. Șontîc-șontîc venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Tocmai la isprăvit, șontîc-șontîc, veni și un cîntăreț șchiop. DELAVRANCEA, la TDRG. A plecat băiatul șontîc-șontîc înapoi. CARAGIALE, O. III 58.
10. [Scriban] șontîc și șoltîc interj. (ung. sántika, șchĭop. V. șovîlc). Sud. Șchĭopătînd: venea și el șontîc-șontîc. – În nord și șortîc (Șez. 32, 78), șotîng și șchĭopîrc (d. șchĭop); în Bîrsa și șontrîc. V. saĭtoc și țopîc.
11. [Scriban] șontrîc, V. șontîc.
12. [Scriban] șortîc, V. șontîc.
13. [Scriban] șotîng, V. șontîc.
14. [DOOM 3] +șontâc2/șontâc-șontâc adj. invar., adv. (mers ~, a merge ~)
15. [DOOM 3] șontâc/șontâc-șontâc interj.
16. [DOOM 2] !șontâc/șontâc-șontâc interj.
17. [DOOM 3] șontâc-șontâc v. șontâc
18. [DOOM 2] șontâc-șontâc v. șontâc
19. [Argou] a merge șontâc-șontâc expr. a șchiopăta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL