1. [MDA2] șoimănit, ~ă [At: CANDREA, F. 160 / Pl: ~iți, ~e / E: șoimăni] 1 a (Mtp; d. oameni) Desfigurat de ființe supranaturale. 2 av (Mun; pe lângă verbe de mișcare) Anevoie, sprijinindu-se mai mult pe un picior. 3 a (Olt) Nebun. 4 a (Olt) Prost. 5 a (Reg) Neastâmpărat. 6 a (Mun; d. oameni) Foarte dotat (1).
2. [MDA2] șoimănesc, ~ească a [At: TDRG / Pl: ~ești / E: șoiman + -esc] (Pop) 1-5 De șoim (1-5) Si: (pop) șoimesc (1-5). 6 (Fig) Care este viteaz Si: (pop) șoimesc (6). 7 (Fig) Care este sprinten Si: (pop) șoimesc (7).
3. [MDA2] șoimăni [At: OTESCU, CR. 498 / Pzi: ~nesc / E: șoiman] 1 vt (Mtp) A desfigura (1). 2 vt (Mtp) A îmbolnăvi. 3 vr (Olt; d. oameni) A se spurca. 4 vt (Olt; c. i. ființe) A bate (92) tare. 5 vr (Olt; Mun; mai ales d. copii) A se alinta (schimonosindu-se).
4. [Scriban] șoĭmănésc v. tr. (d. șoĭmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88, -ăresc.
5. [DAR] șoimănit, șoimănită, adj. 1. (pop.; despre oameni) pocit, schilodit (de șoimane, de iele). 2. (reg.) smintit; prost. 3. (reg.) neastâmpărat, zburdalnic. 4. (reg.) excepțional, foarte dotat. 5. (adv.; reg.) anevoie (sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe altul).
6. [DAR] șoimăni, șoimănesc, vb. IV 1. (pop.; despre șoimane, iele) a poci, a îmbolnăvi; a schilodi. 2. (reg.; refl.; despre oameni) a se spurca. 3. (reg.; despre ființe) a bate tare. 4. (reg.; refl.; despre copii) a se alinta (schimonosindu-se).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL