1. [MDA2] șoimuț sm [At: MARIAN, O. I, 118/ Pl: ~i / E: șoim + -uț] (Pop) 1-10 (Orn; șhp) Șoimuleț (1-10). 11-16 (Fig; șhp) Șoimuleț (12-17). 17 (Orn) Sfrâncioc (Lanius excubitor). 18 (Orn) Codălbiță (Lanius collurio).
2. [DLRLC] ȘOIMUȚ, șoimuți, s. m. (Mai ales în poezia populară) 1. Șoimuleț (1). Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? ALECSANDRI, P. P. 172. 2. Fig. Șoimuleț (2). Iată, iată Șerb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea, Cuvîntul de-și împlinea. ALECSANDRI, P. P. 107.
3. [DLRM] ȘOIMUȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL