1. [DEX '09] ȘOIMULEȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.
2. [MDA2] șoimuleț [At: MARIAN, O. I., 188 / Pl: ~i / E: șoim + -uleț] (Pop) 1-10 sm (Orn; șhp) Șoim (1-5) (mic) Si: (pop) șoimel (1-10), șoimișor (1-10), șoimulean (1-10), șoimușor (1-10), șoimuț (1-10), (reg) șoimulaș (1-10). 11 sm (Orn; îc) -de-seară Vindereu (Falco vespertinus). 12-17 sm (Fig; șhp) Șoim (6-7, 9) (scund) Si: (pop) șoimulean (11-16), șoimuț (11-16). 18 sm (Orn) Sfrâncioc (Lanius excubitor). 19 a (D. ochi) Ager (3).
3. [DLRLC] ȘOIMULEȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim. 1. v. șoim (1). Sus în vîrf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. (Adjectival) De șoim. Un voinic, după cîntecele noastre poporane, e căpitan șoiman și are ochi șoimuleți. MARIAN, O. I 117. Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprînceni late, Cu fețe de vînt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. ALECSANDRI, P. A. 53. 2. v. șoim (3). Să-mi aleg un cal porumb... Șoimuleț să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ◊ (Adjectival) Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96.
4. [Șăineanu, ed. VI] șoimuleț a. ca la șoim: cu ochii șoimuleti AL. ║ m. cal bun.
5. [Scriban] șoĭmuléț m. Șoĭm mic. Epitet unuĭ cal ager.
6. [DOOM 3] șoimuleț s. m., pl. șoimuleți
7. [DOOM 2] șoimuleț s. m., pl. șoimuleți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL