1. [DEX '09] ȘOFER, șoferi, s. m. Persoană calificată pentru a conduce un autovehicul. – Din fr. chauffeur.
2. [MDA2] șofer sm [At: CADE / S și: (înv) ~feur / Pl: ~i / E: fr chauffeur] Persoană (cu calificare specială) care conduce un automobil sau un autobuz.
3. [DEX '98] ȘOFER, șoferi, s. m. Persoană care conduce un automobil sau un autobuz. – Din fr. chauffeur.[1]
4. [DLRLC] ȘOFER, șoferi, s. m. Conducător de automobil. Am cerut chiar șoferului să meargă mai încet la șanțuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele. REBREANU, R. I 153. – Scris și: (după franțuzește) șofeur (C. PETRESCU, A. 369).
5. [DN] ȘOFER s.m. Conducător de automobil. [Cf. fr. chauffeur].
6. [MDN '00] ȘOFER s. m. conducător de automobil. (< fr. chauffeur)
7. [Șăineanu, ed. VI] șofer m. conductor de automobil (= fr. chauffeur).
8. [DCR2] șofer-încercător s. m. 1971 Șofer care încearcă autoturismele înainte de a fi vândute v. controlor-încercător (din șofer + încercător)
9. [DOOM 3] șofer s. m., pl. șoferi
10. [DOOM 2] șofer s. m., pl. șoferi
11. [MDO] șofer
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL