1. [MDA2] șocăți vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~țesc / E: șoacăț1] (Îrg; prt; c. i. persoane) A face să devină șoacăț1 (1).
2. [MDA2] șocățesc, ~ească a [At: ODOBESCU, S. III, 49 / Pl: ~ești / E: șoacăț1 + -esc] (Îrg; prt) 1 De șoacăț1 (1). 2 Referitor la șoacăți1 (1). 3 Caracteristic șoacăților1 (1).
3. [Scriban] 2) șocățésc v. tr. Prefac în șoacăț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL