1. [MDA2] șoancă sf vz șuncă
2. [Scriban] șoáncă, V. șuncă.
3. [DEX '09] ȘUNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.
4. [MDA2] sumnă1 sf vz șuncă
5. [MDA2] șonc2 s vz șuncă
6. [MDA2] șonc3, șoancă smf, a [At: UDRESCU,GL. / Pl: ~nci, șoance / E: ns cf șont2, cionc] (Reg; adesea dep) 1-6 Șchiop (1-6).
7. [MDA2] șoncă sf vz șuncă
8. [MDA2] șunc s vz șuncă
9. [MDA2] șuncă sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XIII, 40 / V: (reg) son~, șoan~, șon~ (Pl: ~nce) sf sonc, șonc, ~nc s / Pl: ~nci, (înv) ~nce / E: ger dal Schunke, mg sonka] 1 Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se păstra un timp mai îndelungat Vz jambon. 2 (Pex) Bucată tăiată din părțile mai grase ale unui porc (sau, rar, ale altui animal), de obicei sărată și afumată Vz jambon . 3 (Prc) Slănină. 4 (Spc; șîs ~ presată, ~ de Praga) Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin presare.
10. [DLRLC] ȘUNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG. Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244. Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560. ♦ Pulpă, coapsă, șold. Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.
11. [Șăineanu, ed. VI] șuncă f. pulpă de porc afumată și sărată: șuncă de Praga și de Westfalia [Nemț. SCHINKEN, printr’un intermediar săsesc].
12. [Scriban] șúncă f., pl. ĭ (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Șold de porc sărat, afumat și fert (maĭ rar copt): șuncă de Praga, de Vestfalia. – În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.
13. [DOOM 3] șuncă s. f., g.-d. art. șuncii; pl. șunci
14. [DOOM 2] șuncă s. f., g.-d. art. șuncii; pl. șunci
15. [DER] șuncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka.
16. [Argou] șuncă I. s. f. pl. șunci șolduri pline, masă excedentară a unei persoane supraponderale. II. adj. invar. (adol.) formidabil, excelent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL