1. [DEX '09] ȘNURUIT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.2
2. [DEX '09] ȘNURUIT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.
3. [MDA2] șnuruit2, ~ă a [At: (a. 1832) DOC. EC. 499 / Pl: ~iți, ~e / E: șnurui] 1 (D. registre, dosare etc.) Cu foile prinse la o margine cu șnur (1), pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2 (Pex; d. obiecte) Strâns cu șnur (1), pentru a se ține împreună. 3 (Reg; d. haine) împodobit cu șnur (1) Si: (reg) șinorit. 4 Prevăzut cu șnur (1).
4. [MDA2] șnuruit1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: șnurui] 1-3 Șnuruire (1-3).
5. [DEX '98] ȘNURUIT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.
6. [DLRLC] ȘNURUIT, -Ă, șnumiți, -te, adj. 1. (Despre registre) Cu foile legate după procedura obișnuită a șnuruirii, pentru a nu putea fi schimbate sau sustrase. ♦ (Despre albume, cărți, manuscrise) Broșat prin legarea cu un șnur petrecut prin fiecare foaie dublu perforată. 2. (Popular, despre haine) împodobit cu șnururi. Trimisul providenței, mustăcios și spătos, cu ilic șnuruit... venea fluierînd cu pași lați. C. PETRESCU, A. R. 18. Iese Chiva-mpodobită Cu ia tot șnuruită. BIBICESCU, P. P. 345.
7. [DEX '09] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.
8. [MDA2] șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).
9. [DEX '98] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
10. [DLRLC] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.
11. [Șăineanu, ed. VI] șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.
12. [Scriban] șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.
13. [DOOM 3] șnuruit s. n.
14. [DOOM 2] șnuruit s. n.
15. [DOOM 3] șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, 3 sg. șnuruiește, imperf. 1 șnuruiam; conj. prez. 1 sg. să șnuruiesc, 3 să șnuruiască
16. [DOOM 2] șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 să șnuruiască
17. [MDO] șnurui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, conj. șnuruiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL