1. [DEX '09] ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.
2. [MDA2] șnur [At: VALIAN, V. / V: (reg) șnor, znor sn / Pl: ~uri / E: ger Schnur] 1 sn Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte Si: șiret1 (1), (pop) găitan, (reg) brandemburg, ceapraz (4), firet, șinor (1). 2 sn (Mol) Șiret1 (2). 3 sn (Reg; is) ~ul apei Partea din mijloc a unui curs de apă. 4 sn (Reg; șîs ~ul șoselei) Partea din mijloc a unei șosele (1). 5 av (Pfm; îe) A merge ~ A se desfășura foarte bine. 6 av (Pfm; îae) A fi în ordine. 7 av (În jocul de popice; pe lângă verbe de mișcare) În linie dreaptă, pe mijlocul pistei. 8 sn (Șîs ~ electric) Ansamblu de fire electrice flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a aparatelor radio etc. 9 sn (Tip) Panglică îngustă la valul de lemn de scos coli.
3. [DEX '98] ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.
4. [DLRLC] ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară de grosime variabilă, răsucită din două sau trei fire groase de bumbac și, de obicei, îmbrăcate în mătase colorată; șiret1 (2). Purta în ochiul stîng o sticlă de ochelari, legată cu șnur negru. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Adina, n-ai pierdut cumva pachetul?... Adina, vezi să nu se desfacă șnurul. C. PETRESCU, O. P. I 99. ♦ Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, izolate între ele și strînse într-un înveliș protector, avînd diverse întrebuințări în tehnică; cordon (I 2). Să se aducă încă un bec. A fost adus cel de semnale Morse, cu șnurul lung după el. BOGZA, A. Î. 314. 2. Șiret1 (1). Dar cînd se pleacă să-și dezlege șnurul de la ghete, simte un fior prin spate. VLAHUȚĂ, O. AL. II 88.
5. [MDN '00] ȘNUR s. n. 1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; șiret. 2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la rețea a unor aparate mobile, lămpi portative etc. (< germ. Schnur)
6. [Șăineanu, ed. VI] șnur n. găitan. [Nemț. SCHNUR].
7. [Scriban] șnur n., pl. urĭ (rut. šnur, pol. sznur, d. germ. schnur). Găitan, șiret de legat ghetele ș. a. Șnuru șoseleĭ, șleau, șleahu (Munt. vest. CL. 1910, 8, 898). – În Trans. șinor, n., pl. oare (d. ung. sinor, zsinór, din germ. schnur). Și șinúră, pl. ĭ (Maram.). V. tîrsînă.
8. [MDA2] șnor sn vz șnur
9. [Scriban] șinór, V. șnur.
10. [DOOM 3] șnur s. n., pl. șnururi
11. [DOOM 2] șnur s. n., pl. șnururi
12. [MDO] șnur
13. [DER] șnur (-ruri), s. n. – Cordon, laț, bantă. Germ. Schnur (Borcea 209), cf. pol. sznur, rus. snur (Cihac, II, 390). – Der. șnurui, vb. (a împodobi cu galoane, cu șnururi; a coase, a forma registre cu hîrtiile destinate arhivei). Este dubletul lui șinor (var. șînor), s. n. (Trans., Olt., cordon, galon), din germ. prin intermediul mag. sinúr (Diez, Gramm., I, 281; Gáldi, Dict., 158); der. înșinora, vb. (Trans., a galona).
14. [Argou] șnur, șnururi s. n. monokini, chilot de baie de damă confecționat cu economie de material.
15. [Argou] femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL