1. [DEX '09] ȘMOTRIRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri.
2. [MDA2] șmotrire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șmotri] (Reg) 1-3 Șmotru (1-3). 4 Mustrare. 5 Bătaie (1).
3. [DEX '09] ȘMOTRI, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.
4. [MDA2] smotri v vz șmotri
5. [MDA2] șmotri vt [At: CIHAC II, 353 / V: (înv) sm~ / Pzi: ~resc / E: șmotru] 1 (Înv; c. i. unități militare) A trece în revistă Si: a inspecta. 2 (Reg; c. i. soldați) A instrui. 3 (Mol; pex; fam) A învăța pe cineva (cu severitate). 4 (Mol; fam) A mustra1 (cu asprime). 5 (Mol; fam) A bate (92).
6. [DEX '98] ȘMOTRI, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.
7. [DLRLC] ȘMOTRI, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A muștrului. Te dau lui Alisandru Ciobanii și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ Fig. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.
8. [Scriban] șmotrésc v. tr. (din maĭ vechĭu smotresc, d. rus. smotrĭetĭ, a trece în revistă, vsl. sŭ-motriti, motriti, a privi). Vechĭ. Trec în revistă. Azĭ iron. Mold. Învăț minte, mustruluĭesc, disciplinez: am să te șmotresc eŭ, măĭ! – Și șmutruluĭesc (C. Hogaș, VR. 5, 1910, 205).
9. [DOOM 3] șmotrire (înv.) (desp. șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotririi; pl. șmotriri
10. [DOOM 2] șmotrire (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotririi; pl. șmotriri
11. [DOOM 3] șmotri (a ~) (înv., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotresc, 3 sg. șmotrește, imperf. 1 șmotream; conj. prez. 1 sg. să șmotresc, 3 să șmotrească
12. [DOOM 2] șmotri (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotresc, imperf. 3 sg. șmotrea; conj. prez. 3 să șmotrească
13. [DAR] șmotri, șmotresc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL