1. [DEX '09] ȘMECHERIRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri.
2. [DEX '09] ȘMECHERI, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.
3. [MDA2] șmecheri [At: IOVESCU, N. 158 / V: (reg) șmiche~ / Pl: ~resc / E: șmecher] 1-6 vtr (Fam) A face pe cineva să devină sau a deveni șmecher (1, 3, 5). 7 vt (Fam) A păcăli. 8 vt (Arg) A regla ceva.
4. [MDA2] șmicheri v vz șmecheri
5. [DLRLC] ȘMECHERI, șmecheresc, vb. IV. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). (Atestat în forma șmicheri) De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. I. CR. IV 79. ♦ Refl. (Familiar) A deveni șmecher. – Variantă; (regional) șmicheri vb. IV.
6. [DLRLC] ȘMICHERI vb. IV v. șmecheri.
7. [DOOM 3] șmecherire (rar) s. f., g.-d. art. șmecheririi; pl. șmecheriri
8. [DOOM 2] șmecherire s. f., g.-d. art. șmecheririi; pl. șmecheriri
9. [DOOM 3] șmecheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecheresc, 3 sg. șmecherește, imperf. 1 șmecheream; conj. prez. 1 sg. să șmecheresc, 3 să șmecherească
10. [DOOM 2] șmecheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecheresc, imperf. 3 sg. șmecherea; conj. prez. 3 să șmecherească
11. [Argou] șmecheri, șmecheresc I. v. t. a păcăli, a înșela (printr-o șmecherie) II. v. r. a deveni șmecher / isteț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL