1. [MDA2] șlepei vtr [At: JAHRESBER. VIII, 84 / Pzi: ~esc / E: ns cf ger schlappen „a stropi, a împroșca”] (Reg) 1-2 A (se) murdări de noroi1.
2. [DEX '09] ȘLEAPCĂ, șlepci, s. f. (Înv. și reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka.
3. [MDA2] șleapcă1 sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / Pl: șlepci, șlepce / E: rs шляпка] (Îrg) Șapcă (1).
4. [DEX '98] ȘLEAPCĂ, șlepci, s. f. (Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka.
5. [DLRLC] ȘLAPĂ s. f. v. șleapcă.
6. [DLRLC] ȘLEAPĂ s. f. v. șleapcă.
7. [DLRLC] ȘLEAPCĂ, șlep ci, s. f. Pălărie în trei colțuri; tricorn;. șapcă. Și-a pus șleapcă leșească în cap, rochie pe trup, dar îl dau de gol mustățile. D. ZAMFIRESCU, R. 36. Iaca ghizdanul, cucoane, șleapca cea nouă și cravașa. ALECSANDRI, T. 1381. – Variante: șleapă (GHICA, la CADE), șlapă (MACEDONSKI, O. III 98) s. f.
8. [Șăineanu, ed. VI] șleapcă f. Mold. tricorn: șleapca cea nouă AL. [Rus. ȘLIAPKA, pălărie, din nemț. SCHLAPP(HUT)].
9. [Scriban] 2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă).
10. [Scriban] șleápcă f., pl. șlepcĭ (rus. šlĕapka, dim. d. šlĕapa, pălărie în treĭ colțurĭ, tricorn, d. germ. schlapp-hut, pălărie moale. Cp. și cu bg. šlĕap, leop! V. pleașcă 2). Vechĭ. Tricorn. – La Ghica șleapă, pl. epe.
11. [DOOM 3] șleapcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. șlepcii; pl. șlepci
12. [DOOM 2] șleapcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. șlepcii; pl. șlepci
13. [DAS] ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
14. [DAR] șlepei, șlepeiesc, vb. IV refl. (reg.) a se murdări de noroi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL