1. [DEX '09] ȘLEAHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.
2. [MDA2] șleahtic sm [At: URECHE, L. 103 / V: (înv) ~ici (A și: ~ici) / A și: (îvr) ~tic / Pl: ~ici / E: pn szlachcic cf ucr шляхтич] 1 (Înv) Persoană care făcea parte din șleahtă (1) Si: (îvr) șlehtac. 2 (Îvr; pex) Nobil.
3. [DLRLC] ȘLEAHTIC, șleahtici, s. m. (Învechit și arhaizant) Nobil polonez. Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. (Adjectival) Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.
4. [MDA2] șleahtici sm vz șleahtic
5. [Șăineanu, ed. VI] șleahticiu m. nobil polon: șleahtici ori mojici NEGR. [Rus. SLIAHTIȚŬ, nobil].
6. [Scriban] șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic.
7. [DOOM 3] șleahtic s. m., pl. șleahtici
8. [DOOM 2] șleahtic s. m., pl. șleahtici
9. [DLRLV] ȘLEAHTIC s. m. (Mold.) Nobil polon. Pre un șleahtici l-au dătunat supt cort. URECHE. Au scris cătră capetele obuzului și cătră toți șleahticii, adecă mazilii. NECULCE; cf. M. COSTIN; NCL I, 47; N. COSTIN. ♦ Nobil. Să fie ... în volniciia Italiei șpani, adecă șleahtici. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: șleahtici (URECHE). Etimologie: pol. szlachcic. Vezi și șleahtă, șlehticie. Cf. ș p a n.
10. [DLRLV] ȘLEAHTICI s. m. v. șleahtic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL