1. [DEX '09] ȘIȘTĂVIRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi.
2. [MDA2] șiștăvire sf [At: ENC. AGR. IV, 421 / V: (reg) șist~ / Pl: ~ri / E: șiștăvi] (Reg) Pipernicire a boabelor de cereale Si: zbârcire, (pop) chircire.
3. [DLRLC] ȘIȘTĂVIRE s. f. Faptul de a deveni șiștav; zbîrcire, închircire a boabelor. [Uscăciunea și căldura] provoacă fenomenul de șiștăvire. SĂVULESCU, M. U. I 151.
4. [DEX '09] ȘIȘTĂVI, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav.
5. [MDA2] șistăvire sf vz șiștăvire
6. [MDA2] șișcări v vz șiștăvi
7. [MDA2] șișcăvi2 v vz șiștăvi
8. [MDA2] șiștăvi vr [At: SANDU-ALDEA, S. 104 / V: (reg) ~șcări, ~șcă / Pzi: ~vesc / E: șiștav1] 1 (Reg; d. boabele de cereale) A se pipernici. 2 (Mun; d. oameni) A deveni firav.
9. [DEX '98] ȘIȘTĂVI, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – Din șiștav.
10. [DLRLC] ȘIȘTĂVI, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Despre boabe) A se zbîrci, a se închirci, a se pipernici; (despre oameni) a fi lipsit de putere, a se slăbănogi.
11. [Scriban] șiștăvésc (mă) v. refl. Sud. Mă fac șiștav.
12. [DOOM 3] șiștăvire (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvirii; pl. șiștăviri
13. [DOOM 2] șiștăvire (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvirii; pl. șiștăviri
14. [DOOM 3] șiștăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvește, 3 pl. se șiștăvesc, imperf. 3 sg. se șiștăvea; conj. prez. 3 să se șiștăvească; ger. șiștăvindu-se
15. [DOOM 2] !șiștăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvește, imperf. 3 sg. se șiștăvea; conj. prez. 3 să se șiștăvească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL