1. [DEX '09] ȘIȘTĂREL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.
2. [MDA2] șiștărel sn [At: LB 690 / V: (reg) șuș~, șușter~ / Pl: ~e / E: șiștar1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Șiștar1 (1) (mic) Si: (reg) șiștăraș (1-2).
3. [DEX '98] ȘIȘTĂREL, șiștărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.
4. [DLRLC] ȘIȘTĂREL, șiștărele, s. n. (Și în forma șuștărel) Diminutiv al lui șiștar. Șuștărel de două vaci, Mă mir, mîndră, cum îl placi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. – Variantă: (regional) șuștărel s. n.
5. [MDA2] șuștărel sn vz șiștărel
6. [MDA2] șușterel sn vz șiștărel
7. [DLRLC] ȘUȘTĂREL s. n. v. șiștărel.
8. [DOOM 3] șiștărel s. n., pl. șiștărele
9. [DOOM 2] șiștărel s. n., pl. șiștărele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL