1. [MDA2] șiștoacă sf [At: TDRG / V: (reg) șoș~, șust~ sf ~toc s / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Reg) Vale îngustă, puțin adâncă, în pantă1, prin care se scurg șuvoaiele1 (1) după ploaie sau după topirea zăpezii. 2 (Reg) Vale mlăștinoasă. 3 (Trs) Cădere de apă. 4 (Plu; Mar; Buc) Poarta principală a stăvilarului prin care ies buștenii și plutele.
2. [Scriban] șiștóacă f., pl. oace (cp. cu răstoacă). Hogaș, drum pe unde se scurg apele: hornurile (?) și șiștoacele drumurĭ ale puhoaĭelor (Ureche, Legende, Bucureștĭ, 1896, 39 ș. a. la Tkt.).
3. [MDA2] șiștoc s vz șiștoacă
4. [MDA2] șoștoacă sf vz șiștoacă
5. [MDA2] șustoacă sf vz șiștoacă
6. [DAR] șiștoacă, șiștoace, s.f. (reg.) 1. vale îngustă și puțin adâncă, în pantă; jgheab, văiugă. 2. cădere de apă. 3. (despre plutărit) poartă principală a stăvilarului prin care ies buștenii și plutele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL