1. [MDA2] șișcănit, ~ă a vz șișcăvit1
2. [MDA2] șișcăni vti [At: UDRESCU, GL. / Pzi: 3 șișcăne, ~nește / E: nct] (Reg; d. animale) 1-2 A mirosi. 3-4 A căuta (după miros) Si: a adulmeca (1).
3. [MDA2] șișcăvit1, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 201 / V: (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: șișcăvi1] (D. oameni) 1 (Reg; îf șișcănit) Peltic. 2 (Olt) Bâlbâit2 (2).
4. [DAR] șișcăni, pers. 3 sg. șișcăne și șișcănește, vb. IV (reg.; despre animale) a mirosi, a adulmeca; a căuta după miros.
5. [DAR] șișcăvit, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. (în forma: șișcănit) peltic, sâsâit. 2. (refl.) a se bâlbâi, a se gângăvi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL